La nici 24
de ore de când a început ofical să curgă timpul pentru încetarea focului în
estul Ukrainei, au apaut deja primele victime în rândurile armatei ukrainiene.
La aproximativ 48 de ore, calculate începând din 15 februarie orele 00.00 armate ukraineana a
înregistrat deja 5 morţi. Aceste evenimnte arată că întâlnirea/întâlnirile de
la Minsk din data de 11-12 februarie 2015 a fost sortită eşecului. Acel acord a
devenit caduc. Fiecare punct din cele 13 ale acordului nu preciza nici o sancţiune
pentru una dintre părţile semnatare care nu va respecta ceea ce semnează. Aşa
cum orice normă juridică prezintă în a treia să parte - sanctio - o posibilă pedeapsă pentru cel care o încălca, tot aşa şi
acest acord de la Minsk ar fi trebuit să fie îmbunătăţit prin prezenţa unor
asemenea sanctio. În lipsa unor
asemnea stipulaţii în textul/documentul diplomatic cu potenţial de normă
juridică internaţională, în Ukraina nu nimeni nu a încetat focul. Ce înseamnă
asta? Continuarea războiului în Ukraina cu armament greu tipic celui de Al
Doilea Război Mondial. De la o zi la alta, conform materialelor transmise prin
mijloacele presei scrise, on-line, prin radio şi/sau televiziune putem observa
că ceea ce a fost în Serbia/Kosovo, fosta Iugoslavie în 1990-2000 devine tot
mai redus în dimensiunile sale în comparaţie cu ceea ce poate deveni conflictul
dintre Ukraina şi Rusia. Încetarea focului în Ukraina înseamnă salvarea Europei
de un război mult mai cumplit decât a fost în Balkani în anii`90.
marți, 17 februarie 2015
duminică, 15 februarie 2015
Minsk 1, Minsk 2, Minsk 3? Minsk 4?
După acordurile de la Minsk din data de
11 fabruarie 2015, Europa aşteaptă să vadă dacă Rusia îşi va respecta
promisunile sau nu. Atenţie! este cea de a doua rundă a acordurilor desfăşurate la Minsk asupra
situaţiei din Ukraina. Pentru a doua oară în capitala Belarusului se întâlnesc
cancelarul german şi preşedintele Franţei în calitate de reprezentant ai
Uniunii Europene, preşedintele Ukrainei şi preşedintele Rusiei.
Nimeni nu este atât de naiv încât să
creadă că Rusia va respecta într-adevăr toate stipulaţiunile acorduui, care nu
sunt decât 13 la număr, însă deloc puţini şi uşoare pentru actualul regim de la
Kremlin. Simplul fapt că pentru a pune în vigoare prima stipulatiunie,
spemnatarii au considerat că este necesar cel puţin un intervel de timp de 4
zile (11-15 februarie). Pentru ce? Pentru că părţile cobeligerante să înceteze
focul. Patru zile! Însă să luăm toate stipulaţiunile în ordinea lor corectă.
1. Un armistiţiu complet în estul Ucrainei, ar intra
teoretic în vigoare la ora 00:00, pe 15 februarie. Acest lucru se va vedea
foarte uşor dacă cele două părţi îl
respectă. Orice foc de armă înseamnă încălcarea lui. Nu mai vorbim de
victime...
2. Retragerea armelor grele. Aceasta este o cerinţă
expresă a Rusiei, asupra căreia a insistat şi Vladimir Puţin în discursurile
sale ulterioare semnării acordurilor Minsk 2. Părţile au convenit asupra unei
linii de separare. Kievul urmează să-şi retragă artileria şi alte echipamente
de pe linia de front, în timp ce rebelii vor face acest lucru de pe linia de
front aşa cum era această în luna septembrie, înainte de avansările acestora în
contraofensiva din luna ianuarie. Este clar faptul că aceşti ''rebeli'' nu
dispun de armamentul de care dispune armate Ukrainei însă pot să se alimneteze
oricând de peste frontiere. Linia frontului variază destul de mult de la o lună
la alta. Zona de siguranţă monitorizată
de OSCE ar urma să aibă o întindere cuprinsă între 50 şi 150 de kilometri, în
funcţie de raza de acţiune a armelor, iar retragerea va fi completă până la 1
martie. Această distanţă de 50-150 km în funcţie de rază de acţiune a armele
este relativă, pentru a nu spune haioasă, dat fiind faptul că ''rebelii'' au
doborât un avion aflat la 10 000 m. deasupra pământului, nu-i va împiedica nici
distanta de 150 de km pentru a dobora alte ţine.
3. OSCE îşi va folosi flota de drone şi observatorii
pe teren, precum şi imagini din satelit şi date radar, pentru a se asigura că
ambele părţi respectă acordul. OSCE nu este o garanţie absolută în ceea ce
priveşte retragerea armelor, a soldaţilor atât timp cât observatori OSCE au
fost răpiţi/sechestraţi până acum de ''rebeli''.
4. Kievul şi rebelii vor negocia termenii privind
viitoarele alegeri locale din zonele controlate de rebeli, ceea ce îi va aduce
pe aceştia înapoi în cadrul legal ucrainean. În schimb, Kievul va adopta
legislaţia pentru autoguvernare ce va fi acceptabilă pentru republicile
autoproclamate. Cine va garanta bună desfăşurare a acestor egocieri? Moscova?
Occidentul? sau din nou alte acorduri la Minsk? În plus, autoguverare nu înseamnă
doar autonomie, ceea ce înţelege Kievul ci tocmai independenţa, ceea ce pretind
''rebelii'' şi implicit Moscova. Un alt fel de ''Republica Sovietica'' în coasta
Europei.
5. Kievul va declara o amnistie generală pentru
rebeli. Este o greşeală uriaşă, asta înseamnă să tolerezi crimanali în
libertate pe proriul tău teritoriu. Cel puţin puteau avea pretenţia la un regim
special, la exil, la ameda, la privarea de anumite drepturi. Însă aceşti
asasini de elită din estul Ukrainei nu vor fi supuşi în nici un fel nici unei
norme penale în comparaţie cu un amărât de hoţ din suburbiile Kievului care
pentru că a furat un pui de gâscă riscă închisoarea.
6. Un schimb al tuturor prizonierilor trebuie să fie încheiat
la cinci zile după retragerea completă. Cine garantează că aceşti prizonieri
vor mai trăi după 15 februarie. Este o stipulaţiune utopică. Unde este Crucea
Roşie? Cine a văzut asemenea observatori internaţionali în lagărele de
prizonieri din Ukraina sau/şi Rusia?
7. Convoaielor de ajutoare umanitare li se va permite
accesul complet la cei nevoiaşi din zonele afectate de confruntări, fiind
asigurat un mecanism internaţional de funcţionare. Nici acest lucru nu este reglementat
de o altă normă superioară căreia să i se supună Rusia şi Ukraina.
8. Kievul va restabili legăturile economice, plăţile
sociale şi serviciile bancare în zonele separatiste, care au fost tăiate
anterior în semn de răspuns la alegerile organizate de republicile
autoproclamate. Guvernele acestora vor continua impozitarea şi plăţile pentru
utilităţi, însă aceasta prevedere este subiectul unor viitoare negocieri. O
primă normă realistă pentru ambele părţi, în condiţiile în care statul
ukrainean doreşte să-şi păstreze suveranitatea asupra acestor teritorii, iar de
partea cealaltă, ''rebelii'' doresc să trăiască şi ei la un anumit moment dat în
condiţii normale.
9. După ce sunt organizate alegeri locale în
regiunile Donetk şi Luhansk, Kievul va reinstaura controlul asupra graniţelor
acestora cu Rusia. Tranziţia ar putea să dureze, din cauza nevoii unei reforme
constituţionale complete în Ucraina. Graniţa cu Rusia poate glisa la orice
moment din ce în ce mai mult spre vest - a se vedea anexarea Criemei, caz ce nu
este adus în discuţie în acest document! Atât timp cât controlul Ukrainei
asupra propriilor frontiere este condiţionat de schimbarea constituţiei sale
atunci şi acest punct 9 devine caduc. Nu poţi impune/condiţiona controlul unui
stat suveran asupra propriilor frontiere de propria organizare internă.
10. Toate trupele străine, armamentul greu şi
mercenarii vor fi retraşi din Ucraina. Grupările armate ilegale vor fi
dezmembrate, însă autorităţilor locale din Donetk şi Luhansk li se va permite să
aibă unităţi de miliţie legale. Unde vor fi retraşi aceşti ''mercenari'' şi
armament greu? Dacă nu greşim, conform dreptului internaţional aceşti oameni se
fac vinovaţi de crime de război şi crime împotriva umanităţii. Miliţii
''legale''? Intr-unstat suveran? Imposibil de conceput un asemenea punct, situaţie
care să mai fie şi garantată de statele occidentale. Care este rolul acestor
miliţii de moment ce statul are propria sa poliţie?
11. Kievul va implementa o reformă constituţionala
completă, până la sfârşitul anului, ceea ce va descentraliza sistemul politic
ucrainean şi va acorda privilegii Donetkului şi Luhanskului. Privilegiile
includ autodeterminarea lingvistică, libertatea de a numi procurori şi judecători,
precum şi de a stabili legături economice cu Rusia. Un punct puţin mai realist
decât precedentele însă cu anumite rezerve de rigoare. Să reţinem doar ca o
reforma constituţională într-un stat de drept nu se realizeza doar în 10 luni.
Să ne gândim doar la următorul lucru: cât timp
va avea la dispoziţie poporul ukrainean şi toate minorităţile sale naţionale
să dezbată acest proiect constituţional? 10 zile?
12. Observatorii OSCE la alegeri vor supraveghea dacă
alegerile locale în republicile autoproclamate se desfăşoară la standarde
internaţionale. Probabil procedura exactă pentru alegeri este subiect al unor
viitoare negocieri. Deci din nou alte negocieri. Pentru fiecare punct sunt
necesare alte negocieri. Însă în ceea ce priveşte aceste alegeri se cuvine să întrebăm
cine va finanţa desfăşurarea lor la standarde internaţionale? Dearece este
limpede de înţeles că nici Ukraina şi nici ''rebelii'' nu pot suporta asemenea
costuri.
13. Discuţiile în cadrul "grupului de
contact" vor fi intensificate în diferite feluri. Acesta nu este un punct
concret. El este de la sine de înţeles.
Este cât se poate de clar că Rusia nu se va înţelege niciodată pe cale
diplomatică cu Ukraina. Ukraina fără sprijinul major al occidentalilor nu va
face nimic. Practic un asemenea amendament este necesar oricărui acord între părţile
care se întâlnesc de acum periodic la Minsk, deoarece aceste întâlniri vor dobândi
un caracter de continuitate. Să ne aşteptăm aşadar şi la Minsk 3.
Negocierile-maraton pentru pace în Ucraina s-au încheiat
cu un acord de armistiţiu. Însă, mare atenţie, acest acord se pare că încă nu a
fost semnat de nimeni. Aşadar el nu are caracter de lege ci doar de proiect.
Nimic nou în ceea ce priveşte modul în care Rusia îşi
respecte angajamnetele pe plan internaţional. Oare ce se întâmplă pe plan
intern? probabil nimic diferit.
vineri, 13 februarie 2015
Dresden, 14 februarie 1945 - 14 februarie 2015
Pe
14 februarie 1945 aviaţia britanică a bombardat oraşul dresden aşa cum nu au
mai bombardat nici un oraş până atunci. În urma acstui bombardament a rămas un
oraş în ruine, fum şi cenuşă. De atunci au trecut exact 70 de ani. Se cuvine un
moment de linişte şi meditaţie dedicat acelor zile şi implicit ororilor pe care
le aduce orice război.
La
70 de la finele celui de Al Doilea Război Mondial, Europa se afla în pragul
izbucnirii unei noi conflagraţii. Poate decidenţii politici vor avea inteligenţă
necesară pentru a nu împinge Europa din nou într-un asemenea conflict.
joi, 12 februarie 2015
Va trimite Occidentul arme în Ukraina?
În anul 2015 Occidentul este pe puctul de
a repeta o acţiune pe care a mai realizat-o cel puţin de la Primul Război
Mondial până în prezent. În 1914-1916, conform discuţiilor dintre guvernul de
la Bucureşti şi statele membre Antantei s-a convenit ca Franţa şi Marea
Britanie să trimită prin Rusia armament în România pentru ca acesta să fie
folosit împotriva armatelor germane. O bună parte din acel armament, adică
marea sa parte a rămas pe drum în Rusia, nemaiajungand niciodată în România. La
finele războiului Rusia semna o pace separată cu Germania şi aşa numitele ''Puteri Centrale'' total în
defavoarea occidentalilor (Pacea de la Brest Litovsk). În 1941, după declanşarea
operaţiunii Barbarosa de către Germania împotriva URSS în cadrul celui de Al
Doilea Război Mondial, occidentalii au decis că este necesar să susţină efortul
de război al sovieticilor trimiţându-le acestora pe cale maritimă armament.
Astfel, portul Murmansk a constituit un capăt de linie pentru foarte multe
vapoare britanice şi americane, încărcate cu armament destinat luptei împotriva
armatelor germane. În cele din urmă Germania a fost învinsă, însă nu doar de
URSS ci şi de SUA, Franţa, Marea Britanie şi aliaţii acestora. Însă, URSS prin
vocea lui Stalin s-a declarat învingătoare peste ceilalţi invingatori - primus
inter pares - iar astfel la finele războiului apărea o falie între aceşti
''invingatori'' foşti aliaţi şi viitori inamici în timpul războiului rece.
SUA a continuat să susţină asemenea
proiecte, spre exemplu livrarea de armament Afganistanului atacat de URSS. După
ce talibanii din Afganistan i-au înfrânt practic pe sovietici, aceiaşi talibani
s-au întors în timp împotriva vechilor aliaţi, aceleaşi SUA. Astfel la o distanţă
de doar 10 ani, SUA începeau propriul lor război în Afganistan împotriva celor
cărora le-au livrat arme. Acestea sunt doar cele mai cunoscute exemple. Ele pot
urma o listă lungă de cazuri nefericite când armele occidentalilor s-au întors
practic împotriva lor. Acum, în anul de graţie 2015 se discută din nou de susţinerea
militară a unui stat fost comunist, fost sovietic care are un arsenal militar
impresionant, însă care nu poate lupta singur împotriva Rusiei. În SUA şi în
Uniunea Europeană se discuta despre livrarea de arme Ukrainei. Chiar în situaţia
în care Ukraina nu ar avea deloc arme, se pune întrebarea cum vor fi aceste noi
arme folosite şi mai ales cu ce costuri?
Înainte de a putea răspunde la o asemenea
problemă putem trasa în linii mari contextul în care se află azi Ukraina. Este
cât se poate de evident că statul ukrainean din 2015 nu mai este şi nu mai
poate fi acelaşi cu cel din 2012, 2013 şi nici măcar 2014. După ce Ukraina a
pierdut Crimea a pierdut şi ceea ce se numeşte suveranitate. Tot războiul
''civil'' din estul statului demonstrează faptul că statul nu se mai află în
deplinătatea capacităţilor sale de a-şi exercita suveranitatea asupra
propriului teritoriu dar şi în relaţiile internaţionale el având nevoie de
ajutorul unor terzi în raporturile cu omniprezentul ''secundus'' în persona
statului rus. Orice mişcare a făcut Ukraina în scurta sa istorie recentă a
trebuit să ţină seama de doleanţele Rusiei. Marţi, 10 februarie 2015 o rachetă
lansată din est loveşte oraşul Kramatorsk aflat la 50 de km de linia frontului
(atenţie, inclusiv în mediile diplomatice şi în presa internaţională se discută
de o linie a frontului!). Şapte persoane - civili - sunt ucişi pe loc. Nimeni
nu răspunde actualmente pentru asta. În dreptul internaţional, cei care au
trimis acesta rachetă în Kramatorsk ar trebui să răspundă pentru ceea ce se
numeşte ''crime de razboi'' şi ''crime împotriva umanităţii.''
Cum vor evolua lucrurile în Estul
Europei? După întâlnirea de la Minsc din 11 februarie între A. Merkel, F.
Holade în calitate de reprezentanţi ei Uniunii Europene şi Poroschenko, pe de o
parte şi Puţin pe de altă parte în calitate de rerezentanti ai statelor
cobeligerante, nimeni nu a ajuns la nici o înţelegere - paşnică - care să pună
capăt conflictului dintre Rusia şi Ukraina.
Marea dilemă este dacă se poate ajunge la
o înţelegere diplomatică, amiabilă cu un partener de discuţii care consideră că
dispariţia URSS a fost cea mai mare dramă a secolului XX. Dacă într-adevăr poae
fi creată o asemenea ierarhie a ''dramelor'' secolului XX, oare unde ar
''clasa'' Vladimir Puţin problema Holocautului, a genocidului împotriva
armenilor şi marile epurări staliniste din anii`30?
Emilian Dranca
Abonați-vă la:
Postări (Atom)