Rolul resurselor în dezvoltarea economică şi a democraţiei

                                                         de Alex Taflan

                                                              Concluzii

Am încercat în lucrarea de faţă să demonstrăm că succesul şi prosperitatea unei naţiuni nu depind de prezenţa sau lipsa unor resurse naturale. Tot ceea ce este stringent dezvoltării economice şi sociale a unei naţiuni, este prezenţa unui cadru juridic care să garanteze libertăţile şi drepturile individului şi o viziune economică orientată către comerţ, evoluţie şi performanţă. Desigur avem naţiuni care nu sunt democratice şi care deţin şi materii prime, de pe urma cărora obţin venituri uriaşe, precum Qatar; însă de obicei aceste naţiuni, şi am dezvoltat mai sus exemplul Americii Latine, atunci când renunţă sau sunt obligate de circumstanţe, la o economiei a dependenţei, a exportului de materii prime, sunt forţate să ia decizii care fie erodează progresul democratic de până atunci, fie îl încetinesc. Aşadar, tot ceea ce este stringent pentru consolidarea democraţiei şi reuşita economiei este un cadru optim politic, juridic şi economic, şi nu neapărat existenţa unor resurse. De fapt, am îndrăzni să afirmăm că prezenţa resurselor mai degrabă reprezintă un risc pentru tranziţia către democraţie şi o economie liberă.

Bibliografie

Surse online:

Ayittey George, Why Africa is poor, ieas.unideb.hu/admin/file_6845.pdf , accesat 12 februarie 2015

http://democracyranking.org/wordpress/?page_id=828 , accesat 12 februarie 2015

https://freedomhouse.org/report/freedom-world/freedom-world-2014#.VN3p_5IUPgE , accesat 12 februarie 2015

French Doug, Turning rich natural resources into scarcity, Mises Institute, http://mises.org/blog/turning-rich-natural-resources-scarcity, accesat 12 februarie 2015

Roberts James, Brazil’s corruption holds back economic freedom, http://dailysignal.com/2012/12/05/brazils-corruption-holds-back-economic-freedom/ , accesat 12 februarie 2015

Sakoh Katsuro, How a Booming South Korea Exports Jobs to the U.S., Heritage Foundation, http://www.heritage.org/research/reports/1984/10/how-a-booming-south-korea-exports-jobs-to-the-us, accesat 12 februarie 2015

http://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.PCAP.CD

Cărţi

Greenspan Alan, Era Turbulenţelor, Editura Publica, 2008, Bucureşti

Norberg Johan, În apărarea capitalismului global, Libertas Publishing, 2010, Bucureşti

Fragmente din trecut.Tinerii cercetători și istoria

                                                          de Tudor Stefanescu

                În zilele de 27-29 martie 2015 Universtatea Babes-Bolyai a însemnat un creuzet de  cercetatori  în istorie, cultură și filosofie.S-au adunat împreuna doctoranzi masteranzi si studenti la licenta,( printre care ma numar si eu) dorind fiecare să împartaseasca celoralți în cadrul conferinței “Fragmente din trecut.Tinerii cercetători și istoria” o fărâmă din emoțiile lor și în același timp din cunostintele acumulate de-alungul propriilor studii cărora s-au dedicat.Aceasta a  fost  de altfel, rețeta potrivită pentru dezbateri fructuoase.

                 La conferința organizată de facultatea de Istorie si Filosofie s-au înscris din toată țara peste 100 de participanți, ce și-au prezentat într-un discurs timp de 15-20 de minute tema pregatită.S-au abordat subiecte diverse si interesante, de la cultul zeului Serapis in Egiptul secolului III, până la invazia mongola din secolul XIII și problema Omului Nou din perspectiva filosofului german Erik Voegelin, însă modul în care acestea au fost tratate a fost la fel de diversificat Paleta s-a întins de la cititul de pe foaie și enumerarea detaliilor imposibil de retinut, până la prezentari power-point cu imagini in mod atent alese ce ne furau privirea, completate de discursuri convingatoare.

                   Bineințeles, s-a creeat un mediu prielnic unde s-au aprins din când în când discuții aprige, dar constructive și fructuoase.Am fost încantat de acest fapt și chiar am luat parte la cateva dintre ele.A fost un caștig intelectual pentru toți care, din punctul meu de vedere, și-a adus contribuția la  reușitele acestei conferințe.A fost in primul rând meritul studentului care discursa, atât pentru faptul că a captat atenția publicului și moderatorilor  implicandu-se emoțional, cât și pentru faptul ca a ales un subiect mai interesant dintr-un anumit punct de vedere.În cateva cazuri, subiectul abordat de cel ce conferenția a stârnit interesul  deoarece era considerat un subiect mai atractiv  concentrandu-se pe divergențele  etnice sau făcând trimitere subtil la acestea.Într-adevar acest fel de subiecte îi determină pe cei ce le discută să se implice emoțional mai mult sau mai puțin si prin urmare discutia se aprinde.Secretul este însă să se pastreze limita.

                   În acelasi timp, recunosc că am învățat, împreuna cu cei din public, multe noutati si am intrat în contact cu o lume necunoscută, dacă nu e prea mult spus.Am ținut să folosesc acest termen pentru a evidentia conceptele si ideile necunoscute cu care m-am întalnit, dar pe care le-am digerat în special datorită celui care ni le comunica.Atunci am înteles că o idee, oricât de străina și de neconceput ar putea să pară, doar  pare astfel.De fapt, poate fi explicata simplu, iar cel ce o face se remarca printre ceilalti și se face ascultat.Bineînțeles de aici pornesc noi dezbateri între moderator și student ceea ce îi implica pe toti și într-un final dezbaterea ajunge într-un punct fierbinte.

                   Nu pot însă să spun că am observat acest fel de implicare din partea multor studenți, dar mai ales moderatori.Nu stiu de ce nu au facut-o, ci doar ca au creeat o alt fel de atmosferă.Timpul parea ca nu mai trece, iar plictiseala își întidea tentaculele tot mai mult raspandindu-se cu repeziciune într-un mediu prielnic.Din toată aceasta ecuație cei mai dezavantajați rămâneau tot prezentatorii care după ce sfârseau travaliul de a exlica, se așternea o tăcere adâncă.Probabil își doreau să fugă la loc, însă în același timp ar fi putut sa creadă ca prezentarea nu a avut ecoul asteptat.Moderatorul  își îndeplinea misiunea de a solicita întrebari, însă nici el nu fusese atent sau nu știa ce să întrebe.Lipsea entuziasmul care oferise culoare în alte cazuri.Totusi, întrebarile curgeau și situatia se remedia.

                   Cu greu as putea descrie cititorului reacțiile emoționale ale participanților din diferite momente ale conferinței, dar am încercat le să  le surprind prin lentila aparatului de fotografiat.Câteava imagini pot surpride în același timp chipuri pline exaltare si bucurie până la agitație și plictiseala, însă toate acestea îmbogățesc până la urma panoplia de stări pe care participanții le-au trăit timp de 3 zile la conferință.

                În loc de încheiere aș dori să spun că sunt multumit de participarea colegilor mei, de implicarea lor, dar  mai ales de faptul ca studenții veniți din alte orase au fost  încantați.

Rolul resurselor în dezvoltarea economică şi a democraţiei

                                                                   partea III

                                                              de Alex Taflan

Poate cel mai peremptoriu exemplu al ideii pe care am susţinut-o până acum, şi anume aceea că dezvoltarea economică a unei naţiuni nu depinde exclusiv de resursele pe care le are, este cel al Americii Latine.

Toate statele Americii Latine sunt foste colonii, toate deţin materii prime, unele dintre ele în cantităţi mai mari şi cu valoare mai mare. La începutul secolului al XX-lea America Latină pe ansamblu arăta ca o zonă în plină dezvoltare. Argentina, Brazilia, Mexicul exportau materii prime, de la petrol la zahăr sau cupru[1]. O problemă pe care America Latină o avea atunci în general, era aceea că o mare parte din resurse şi terenuri erau deţinute de către o minoritate privilegiată, ceea ce însemna că, spre deosebire de emisfera nordică, o bună parte din societate nu era inclusă în procesele economice, iar acest fapt va fi determinant pentru evoluţia ulterioară a ţărilor latino-americane. După 1945 situaţia socială şi economică a multor ţări din America Latină s-a schimbat radical. Mulţi dintre investitorii occidentali din ţările latine au fost nevoiţi să plece[2], companiile private au fost naţionalizate şi măsuri protecţioniste instaurate. Aceste măsuri economice eronate nu au dus decât la decenii de conflicte civile, apariţia de lideri populişti şi bineînţeles o imposibilitate de progres a democraţiei. Din fericire, unele ţări precum Chile, au reuşit să se despartă de acest model latino-american, pe de altă parte însă unele au continuat să rămână victime aceleiaşi mentalităţi.[3] Să ne uităm la Venezuela, are cele mai mari rezerve de petrol din America de Sud şi cu toate acestea populaţia se confruntă cu penurii la alimente şi diferite servicii. Aceasta se datorează politicilor protecţioniste, anti-capitaliste ale conducerii de la Caracas în ultimii ani. [4]

Vom încerca acum să oferim un răspuns celei de-a doua întrebări, din lucrarea de noastră. Influenţează într-un fel evoluţia sau procesul de democratizare, existenţa de resurse naturale într-o ţară. Pentru a afla vom apela ca metodologie la comparaţia dintre indexul democratic şi expunerea regiunilor geografice cu cele mai multe resurse.

În mod obvios regiunile cele mai bogate în resurse sunt cele din Africa, Orientul Mijlociu şi zona eurasiatică. Care este nivelul de democraţie sau de respectare a drepturilor şi libertăţilor civile în aceste ţări? Pentru a afla vom folosi datele de la institutele Democracy Raking şi Freedom House. În primul rând în topul de la Democray Raking pe 2014, din 112 poziţii, ultimele locuri sunt ocupate de ţări din Orientul Mijlociu şi Africa. Nigeria se află de pildă pe locul 104, iar Federaţia Rusă pe locul 97[5]. De remarcat că ţările pe care le-am dat ca exemplu pozitiv în Africa Mauritius, Ghana sau Botswana sunt printre cele mai avansate în acest clasament din Africa, Mauritius fiind prima, toate trei depăşind Africa de Sud.

De asemenea conform rezultatelor celor de la Freedom House[6] pe 2014, se poate observa că regiunile unde libertăţile şi drepturile individuale sunt cel mai încălcate, sunt Africa sub-sahariană, Africa de Nord – parţial - , Orientul Mijlociu şi Eurasia.

Din datele obţinute rezultă că ţările cu cele mai bogate resurse fac parte totodată şi dintre cele mai nedemocratice. Care ar putea fi cauză acestui rezultat. Apreciem că cea mai plauzibilă explicaţie este aceea că, elita politică a naţiunilor care deţin resurse naturale în cantităţi considerabile, se folosesc de acestea pentru a-şi consolida puterea politică, ignorând restul societăţii. O ţară fără resurse nu ar putea prospera decât incluzând în procesul economic toţi membrii soceităţii şi garantându-i fiecărtui individ siguranţa bunurilor sale. Or, în ţările a căror economie este dependentă de resurse, iar o mare parte din acestea sunt controlate de către o minoritate, resstul indivizilor contează foarte puţin pentru elita politică.

---

[1] Greenspan Alan, Era Turbulenţelor, Editura Publica, 2008, Bucureşti

[2] O excepţie notabilă a fost Brazilia, care nu a avut o poziţie anti-occidentală niciodată, însă politicile sociale şi economice au fost similare cu cele din celelalte state sud-americane.

[3] Greenspan Alan, Era Turbulenţelor, Editura Publica, 2008, Bucureşti

[4] French Doug, Turning rich natural resources into scarcity, Mises Institute, http://mises.org/blog/turning-rich-natural-resources-scarcity

[5] http://democracyranking.org/wordpress/?page_id=828

[6] https://freedomhouse.org/report/freedom-world/freedom-world-2014#.VN3p_5IUPgE