partea III
de Alex Taflan
Poate cel mai peremptoriu exemplu al ideii pe care am
susţinut-o până acum, şi anume aceea că dezvoltarea economică a unei naţiuni nu
depinde exclusiv de resursele pe care le are, este cel al Americii Latine.
Toate statele Americii Latine sunt foste colonii, toate
deţin materii prime, unele dintre ele în cantităţi mai mari şi cu valoare mai
mare. La începutul secolului al XX-lea America Latină pe ansamblu arăta ca o
zonă în plină dezvoltare. Argentina, Brazilia, Mexicul exportau materii prime,
de la petrol la zahăr sau cupru[1]. O
problemă pe care America Latină o avea atunci în general, era aceea că o mare
parte din resurse şi terenuri erau deţinute de către o minoritate privilegiată,
ceea ce însemna că, spre deosebire de emisfera nordică, o bună parte din
societate nu era inclusă în procesele economice, iar acest fapt va fi
determinant pentru evoluţia ulterioară a ţărilor latino-americane. După 1945
situaţia socială şi economică a multor ţări din America Latină s-a schimbat
radical. Mulţi dintre investitorii occidentali din ţările latine au fost
nevoiţi să plece[2],
companiile private au fost naţionalizate şi măsuri protecţioniste instaurate.
Aceste măsuri economice eronate nu au dus decât la decenii de conflicte civile,
apariţia de lideri populişti şi bineînţeles o imposibilitate de progres a
democraţiei. Din fericire, unele ţări precum Chile, au reuşit să se despartă de
acest model latino-american, pe de altă parte însă unele au continuat să rămână
victime aceleiaşi mentalităţi.[3] Să
ne uităm la Venezuela, are cele mai mari rezerve de petrol din America de Sud
şi cu toate acestea populaţia se confruntă cu penurii la alimente şi diferite
servicii. Aceasta se datorează politicilor protecţioniste, anti-capitaliste ale
conducerii de la Caracas în ultimii ani. [4]
Vom încerca acum să oferim un răspuns celei de-a doua
întrebări, din lucrarea de noastră. Influenţează într-un fel evoluţia sau
procesul de democratizare, existenţa de resurse naturale într-o ţară. Pentru a
afla vom apela ca metodologie la comparaţia dintre indexul democratic şi
expunerea regiunilor geografice cu cele mai multe resurse.
În mod obvios regiunile cele mai bogate în resurse sunt
cele din Africa, Orientul Mijlociu şi zona eurasiatică. Care este nivelul de
democraţie sau de respectare a drepturilor şi libertăţilor civile în aceste
ţări? Pentru a afla vom folosi datele de la institutele Democracy Raking şi
Freedom House. În primul rând în topul de la Democray Raking pe 2014, din 112
poziţii, ultimele locuri sunt ocupate de ţări din Orientul Mijlociu şi Africa.
Nigeria se află de pildă pe locul 104, iar Federaţia Rusă pe locul 97[5].
De remarcat că ţările pe care le-am dat ca exemplu pozitiv în Africa Mauritius,
Ghana sau Botswana sunt printre cele mai avansate în acest clasament din
Africa, Mauritius fiind prima, toate trei depăşind Africa de Sud.
De asemenea conform rezultatelor celor de la Freedom
House[6] pe
2014, se poate observa că regiunile unde libertăţile şi drepturile individuale
sunt cel mai încălcate, sunt Africa sub-sahariană, Africa de Nord – parţial - ,
Orientul Mijlociu şi Eurasia.
Din datele obţinute rezultă că ţările cu cele mai bogate
resurse fac parte totodată şi dintre cele mai nedemocratice. Care ar putea fi
cauză acestui rezultat. Apreciem că cea mai plauzibilă explicaţie este aceea
că, elita politică a naţiunilor care deţin resurse naturale în cantităţi
considerabile, se folosesc de acestea pentru a-şi consolida puterea politică,
ignorând restul societăţii. O ţară fără resurse nu ar putea prospera decât
incluzând în procesul economic toţi membrii soceităţii şi garantându-i
fiecărtui individ siguranţa bunurilor sale. Or, în ţările a căror economie este
dependentă de resurse, iar o mare parte din acestea sunt controlate de către o
minoritate, resstul indivizilor contează foarte puţin pentru elita politică.
[1] Greenspan Alan, Era Turbulenţelor, Editura Publica, 2008, Bucureşti
[2] O excepţie
notabilă a fost Brazilia, care nu a avut o poziţie anti-occidentală niciodată,
însă politicile sociale şi economice au fost similare cu cele din celelalte
state sud-americane.
[3] Greenspan Alan, Era Turbulenţelor, Editura Publica, 2008, Bucureşti
[4] French Doug, Turning rich natural resources into scarcity, Mises
Institute, http://mises.org/blog/turning-rich-natural-resources-scarcity
[5] http://democracyranking.org/wordpress/?page_id=828
[6] https://freedomhouse.org/report/freedom-world/freedom-world-2014#.VN3p_5IUPgE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu